Planta busolă  a Danielei ne călăuzește prin romanul ei, ca un adevărat povestitor-psihoterapeut, încercând să ne vindece, măcar parțial, cu zâmbete, iubire, speranță, o regresie în copilărie, în care ne regăsim nostalgic, curcubeie, Marseilleza, ca în Casablanca, umor, titluri celebre, misterul serii de Sfântul Nicolae, cafea turcească, ciocolată neapărat amăruie, că-i mai rafinată, și biblioteci, sincronicități, flori și Paris, arome, magnetism, o Prințesă: splendida și irepetabila Martha Bibescu, un strop din elixirul zeilor, dar și de Micul Prinț, un avion, racord cu Saint-Exupery… Suficient cât să ghicești că e o autoare cu sânge albastru, precum cerneala vintage, din călimările de altădată, la care probabil a visat atunci când, pentru prima dată și-a imaginat că va scrie o carte, poftindu-ne într-o călătorie inițiatică, prin sufletul ei generos și prolific. De data aceasta ea este pe divan și cititorii o ascultă. Rolurile s-au inversat, dar nu-i deloc păcat! - Irina-Margareta Nistor, Critic de film