Ioan Petru Culianu scrutează partea esoterică a Renașterii, Cabala creștină și mistică neoplatonică înflorite în Italia secolului al XV-lea, construcții speculative solidare cu științele oculte ale Evului Mediu. Gândirii renascentiste îi este specifică o „cunoastere fantasmatica pe care o pun în evidență tratatele de magie, astrologie sau filozofie analizate. Grația și melancolia jocului intelectual, magic sau alchimic, îndelungată străduință a lui Ficino de a-și întoarce sufletul către Dumnezeu, cunoașterea lui geamănă cu iluminarea – toate au un relief unic în Iocari serio, studiu de istorie a ideilor religioase, dar și evocare simpatetică a figurilor din „teatrul de umbre al Florenței medicee.