În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă locul preferat. Jucându-se, el îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite situaţii care îl apropie de realităţile înconjurătoare. Folosirea jocului didactic în procesul educaţional ajută elevul să înveţe cu plăcere, să devină interesat faţă de activitatea ce se desfăşoară, mobilizîndu-i pe cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoşi , să capete mai multă încredere în capaciţăţile lor, mai multă siguranţă şi tenacitate în răspunsuri. Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă de modelare a viitoarei personalităţi, deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii copilului şi formarea acestuia în direcţia dorită de noi. În joc, copilul se manifestă spontan, sincer, îşi dezvăluie tendinţele şi interesele. Activitatea legată de formarea şi dezvoltarea comunicării presupune modalităţi complexe pentru stimularea elevilor şi înţelegerea resurselor limbii, cultivarea capacităţilor de a-şi exprima cât mai precis şi nuanţat gândurile şi sentimentele. Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii şi a gândirii logice. Eficienţa acestuia faţă de celelalte activităţi constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi elevii, ei depun eforturi de gândire şi exprimare, dar fără a conştienţiza acest lucru, considerând că se joacă. În ciclul primar, limbii române, ca disciplină de studiu, îi revine sarcina expresă pentru formarea şi dezvoltarea capacităţii de comunicare. Ce s-ar întâmpla dacă nu am dezvolta capacitatea comunicării prin limbaj? Aceasta ar duce la izolarea copilului, ar modifica relaţiile sale cu semenii şi cu realitatea înconjurătoare, ar produce o stagnare în dezvoltarea personalităţii.