„ Atunci când vorbește despre viața desăvârșită a creștinului, Sfântul Iustin Popovici amintește întotdeauna Sfintele Taine și sfintele virtuți. El vorbește, așadar, pe de o parte, despre darurile liturgice pe care Dumnezeu ni le-a făcut, iar, pe de altă parte, despre darurile duhovnicești care încununează curățirea de patimi. Virtutea este contrariul fiecărei patimi, iar orice creștin se poate afla fie într-o stare, fie în cealaltă. O eventuală poziție de mijloc, dincolo de virtute și patimă nu există. Acest fapt îl aflăm și din minunata scriere a lui Evagrie Ponticul intitulată Cuvânt despre răutățile opuse virtuților. Această schiță, care are fix șase pagini, cuprinde în sine o serie de definiții scurte, dar cuprinzătoare ale celor opt patimi precum și ale virtuților opuse acestora. De ce este necesar să le cunoaștem temeinic? Pentru că ele stau la baza vieții noastre duhovnicești. Fără o cunoaștere atentă și exactă a virtuților și a patimilor, progresul nostru în viața spirituală este aproape imposibil. Nu ne putem baza exclusiv pe intuiție și dorință în ceea ce facem, oricât de precise ar fi acestea. Este important să ne putem „citi viața interioară, astfel încât să îndreptăm alături de părintele nostru duhovnic și de alți oameni bogați duhovnicește eventualele erori pe care le repetăm și care s-au transformat sau sunt pe cale să devină patimi. Prin virtuți ne unim cu Hristos, Cel Care ne servește ca model al împlinirii lor. Prin virtuți ne curățim de păcate, ne ridicăm duhovnicește și scoatem la lumină harul dumnezeiesc pe care l-am primit încă de la Botez. Prin virtuți ajungem ceea ce trebuie să fim: creștini iubitori de Dumnezeu și de aproapele, pregătiți să își jertfească viața pentru cele sfinte și să își închine existența săvârșirii necurmate a binelui. De aceea, micul „manual al avvei Evagrie trebuie însușit în amănunt ca o lecție tainică de viață, în puține cuvinte, dar plină de înțelepciune, de har, putere și ajutor dumnezeiesc. Ne propunem ca, în cele ce urmează, să luăm fiecare definiție dată patimilor și virtuților și să o analizăm în amănunt, astfel încât, la finalul acestei lecturi, fiecare creștin care o va fi parcurs să poată să facă deosebirea necesară între ceea ce este bine și ceea ce este rău în viața sa. O minimă deosebire. Avem nevoie de mult discernământ pentru a putea progresa în cunoașterea lui Dumnezeu, iar înțelegerea patimilor și virtuților constituie primul pas pe o scară nesfârșită care ne unește tot mai mult cu Hristos și cu Duhul Sfânt, împărtășindu-ne tot mai mult har, tot mai multă înțelepciune și tot mai multă dragoste, adică viața veșnică.

Preot Adrian Agachi