Antonio Perez-Sanchez pornește de la ideea că o insuficientă atenție acordată primelor interviuri poate conduce la erori, cum ar fi recomandarea unei psihoterapii sau psihanalize fără o familiarizare prealabilă cu cazul pacientului. Aflându-se la jumătatea distanței dintre interviul psihiatric și ascultarea psihanalitică, interviul psihodinamic presupune o tehnică specifică și anumiți indicatori care țin de trei arii principale ce pot fi explorate în primele întâlniri: aspectele psihopatologice, informații biografice și date care apar din interacțiunea cu pacientul în timpul interviului. În ultima parte a cărții autorul aduce în prim-plan diferențele dintre psihanaliză și psihoterapie și indicatorii specifici care pot ghida recomandarea unui anumit tip de tratament. Bogată în ilustrări clinice, cartea se adresează atât psihoterapeuților aflați la început de drum, cât și celor cu experiență, care pot descoperi un sector al practicii clinice multă vreme neglijat.