Cartea lui Daniel Goleman a marcat o revoluţie uluitoare în psihologie prin analiza importanţei covârşitoare a emoţiilor în dezvoltarea personalitãţii umane. Studiul sãu ne explicã cum, atunci când ne înţelegem sentimentele, situaţia în care ne aflãm devine mai limpede. Descoperim chiar un nou mod de a privi cauzele bolilor care ne macinã familia şi societatea.
Preluând rezultatele cercetãrilor asupra creierului şi comportamentului, autorul propune extinderea conceptului de inteligenţã. Este binecunoscut termenul de IQ - coeficientul care mãsoarã inteligenţa umanã înnãscutã şi care nu prea poate fi ameliorat pe parcursul vieţii. O asemenea înţelegere nu explicã, de pildã, situaţiile în care persoane cu un IQ mediu sau relativ scãzut au cunoscut un mare succes.
De aceea, autorul a deschis calea unei psihologii care acordã un interes egal şi inteligenţei sentimentelor. Inteligenţa emoţionalã (EQ) presupune în primul rând conştientizare de sine, autodisciplinã şi empatie. Ea dã seama de felul în care ne controlãm impulsurile şi sentimentele. Vestea bunã este faptul cã inteligenţa emoţionalã poate fi îmbunãtãţitã. Deşi copilãria este extrem de importantã în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale, ea poate fi îmbunãtãţitã şi cultivatã inclusiv la vârsta adultã. La zece ani de la apariţia primei ediţii în limba englezã, studiul inteligenţei emoţionale a cãpãtat proporţiile unui domeniu ştiinţific autonom în slujba cãruia lucreazã un numãr impresionant de cercetãtori folosind cele mai avansate metode tehnologice. Astãzi inteligenţa emoţionalã se predã în şcoli şi universitãţi, competenţele sale au devenit criterii de angajare sau de promovare în carierã, iar programele de educaţie pe baza sa au devenit punctul de plecare în politicile sociale de prevenire a îmbolnãvirilor sau criminalitãţii. Toate acestea au început în urmã cu zece ani, de la formidabila carte a lui Daniel Goleman,   Inteligenţa emoţionalã .