Sufismul este o viziune. O viziune vă transformă. O viziune este posibilă doar când eşti transformat, când eşti dus pe alte înălţimi, pe alte culmi, pe alte profunzimi ale vieţii. De fapt, nu este deloc potrivit să folosim numele de „sufism", pentru că nu este un „ism". Sufiţii nu îl numesc „sufism", este numele pe care i l-au dat cei din afară. Ei numesc viziunea pe care o au tasawwuri, o viziune a iubirii, o abordare iubitoare a realităţii, înseamnă să te îndrăgosteşti de existenţă.
    Vă invit în această binecuvântare numită sufism, dar  veţi putea intra doar cu sufletul deschis. Ascultaţi cu iubire. Argumentaţia nu vă este de niciun folos. Sufismul nu face niciun efort să vă convingă. El se face accesibil doar pentru cei care sunt pregătiţi să se împărtăşească din el. Este o invitaţie adresată tuturor, însă doar cei suficient de curajoşi să renunţe la argumente vor putea să intre în această lume a sufismului. Deschiderea sufletească trebuie să fie fundamentul, participarea trebuie să fie baza.