„Ar fi fost păcat ca o asemenea carte să rămână doar la îndemâna câtorva privilegiați. Cu atât mai mult cu cât ea pare să transcrie epica sublimată a unei iluminări fără doctrină, a unei pure spiritualizări. Graficul pornește din punctul unei panici existențiale ce pare ireversibilă (îmi țin mâinile ocupate de teama/ de a nu mă mai putea agăța de nimic), dar merge spre împărtășirea inimilor și spre reabilitarea bunătății, frumuseții și răbdării – fondul sincretic din care se ridică un adevărat pean al vieții ca iubire – și al iubirii ca viață. Paul Țanicui se aventurează într-o perspectivă cu deschidere metafizică, mizând pe dialectica topirii în spiritual și pe elevația suferinței la entuziasmul spiritului.   Inima de altă parte  e o ecuație a comuniunii. Al. Cistelecan