Iniţierea în splendoare  poate fi impulsul spre o nouă spiritualizare a umanităţii, redescoperită sieşi în ceea ce are esenţial. Cartea aceasta ar putea fi momentul de reper iniţial nu asupra faptului că umanitatea a înţeles că se află într-un impas identitar, ci un reper iniţial asupra faptului că în legătură cu respectiva constatare, omul se hotărăşte deja să reacţioneze.  Aşa cum societatea actuală reprezintă epuizarea şi falimentul sufletesc al omului, care nu mai este stăpânul creaţiilor sale, ci devine sclavul lor, fiind neutralizat de ele, la fel ea consemnează epuizarea şi falimentul literaturii, capotat în realismul modelelor repetabile,  uitând că omul este minunat tocmai prin salba unicităţilor sale.   Iniţierea în splendoare ar putea fi astfel chemarea spre o literatură nouă, emanând din fluidul unei noi spiritualităţi, o literatură descătuşată de curente şi de aşteptări consumate, refuzând previzibilităţile şi asumarea destinelor minore.