Infracțiunile  de serviciu constituie unul  dintre  domeniile  în  care ecoul  intervenției   Curții   Constituționale   prin  intermediul  excepțiilor  de  neconstituționalitate  a fost unul semnificativ,   fiind  astfel reconfigurate  structura   și   conținutul   infracțiunilor  de abuz  și   neglijență   în  serviciu, cu efecte  importante   asupra   răspunderii  juridice pentru acest  tip  de ilicit  și , implicit, a  jurisprudenței   instanțelor   judecătorești   investite  cu  soluționarea  unor astfel de cauze penale. Lucrarea de  față  –  împărțită   în   două  volume –  își  propune  să   analizeze   practica   judiciară   relevantă   în  materia  infracțiunilor  de serviciu,   prin  prezentarea  și  adnotarea unei  părți   importante  a  hotărârilor  din acest domeniu al  părții  speciale a dreptului penal,   fiind  selectate  soluții  de la nivelul  Înaltei   Curți  de  Casație   și   Justiție   și  al celorlalte  instanțe  de  judecată  din  țară ,   pronunțate ,   ca   perioadă  de  referință , exclusiv  după   dată  de 1 februarie 2014, momentul  intrării   în  vigoare a noii  legislații   în  materie  penală . Sub aspectul  organizării  materiei,   în  volumul I  sunt  tratate  infracțiunile  de abuz  în  serviciu,   neglijență   în  serviciu  și  uzurpare a  funcției ,   în   timp  ce volumul  II   grupează  celelalte  incriminări  din  această  materie (delapidarea, purtarea  abuzivă , folosirea  abuzivă  a  funcției   în  scop sexual, folosirea  funcției  pentru favorizarea unor persoane, violarea secretului  corespondenței , divulgarea  informațiilor  secrete,   obținerea   ilegală  de fonduri, deturnarea de fonduri),   în  ambele  lucrări   existând  un capitol  distinct   privind  aspectele de drept procesual penal  întâlnite  cel  mai   des   în   practică   instanțelor   judecătorești . Prin  notele integrate la finalul  spețelor , cu numeroase trimiteri la alte  soluții   relevante  ale  instanțelor   naționale  de toate  gradele ,   jurisprudența   rezumată   în   conținutul   lucrării   încearcă   să  ofere o  imagine   cât   mai   completă ,   obiectivă   și   actuală  a modului  în  care au fost abordate aspectele  esențiale   privind   conținutul  constitutiv al  infracțiunilor  tratate  și  problemele procedurale ivite  în   față   instanțelor  de  judecată , cu accent pe acelea care au generat  divergență  de interpretare  și  aplicare  în   practică   judiciară   elaborată   după   reforma   legislației  penale.