Publicată în 1880, cartea Johannei Spyri spune povestea unei fetițe orfane în vârstă de cinci ani, care ajunge să fie crescută de mătușa ei, Dete.   Când aceasta își găsește un loc de muncă, este nevoită să o lase pe Heidi în grija bunicului ei, care locuiește retras, într-o cabană în Alpii Elvețieni, aproape de orașul Dorfli. Bătrânul este ostil la ideea de a avea grijă de Heidi, dar cu timpul ajunge să o îndrăgească. Heidi duce o viață frumoasă în munți. Se împrietenește cu Peter, păstorul de capre, dar și cu bunica orbă a acestuia.   Însă, după trei ani de la venirea ei, pe când avea opt ani, mătușa Dete se întoarce și o ia pe Heidi din munți pentru a o angaja la familia Sesseman din Frankfurt, Germania. Despărțirea este foarte dureroasă pentru Heidi și bunicul ei. La Frankfurt, Heidi îi ține companie Clarei, o fetiță de 12 ani care nu poate merge. Atitudinea jovială a lui Heidi pare să îi îmbunătățească starea de sănătate a Clarei. Însă, cu timpul, datorită atitudinii severe a guvernantei, a îngrădirii pe care o simte și a dorului de bunic și de munți, Heidi se îmbolnăvește.   În cele din urmă, medicul Clarei o ajută pe Heidi să se întoarcă înapoi în munți, la bunicul ei. Revederea este plină de emoție și bucurie și Heidi își revine. După un timp, starea de sănătate a Clarei se înrăutățește, iar medicul decide că o vizită în munți îi va prinde bine. Și, într-adevăr, efectele se văd rapid. Însă prietenia dintre cele două fete stârnește gelozia lui Peter care împinge căruțul Clarei într-o prăpastie. Neavând încotro, Clara este forțată să-și folosească picioarele și reușește să se ridice și să meargă, spre mare surprindere și bucurie a tatălui ei. Drept răsplată, familia Clarei se angajează ca pe viitor, oricând va fi nevoie, să-i ofere tot sprijinul lui Heidi.