Din 1955 are loc, din cinci in cinci ani, la Kassel, expozitia documenta. Alaturi de Bienala de la Venetia, ea este considerata cea mai importanta expozitie de arta moderna si contemporana. Cu o privire analitic-provocatoare, Oliver Marchart examineaza ultimele trei expozitii documenta. In calitate de colaborator la Documenta11, el a contribuit substantial la conceptia Platformei 1 din Berlin/Viena (2001) si a luat parte la Education Programme din Kassel (2002). Pornind de la teoriile lui Antonio Gramsci si Ernesto Laclau/Chantal Mouffe, Marchart descrie muzeele si bienalele ca pe niste mecanisme hegemoniale in plan national si global, care reproduc cultura burgheza dominanta, dar o fac totodata si vulnerabila. Parcurgind istoria cea mai recenta a expozitiei documenta si urmarind modelul ei, Marchart contureaza astfel o deplasare de canon in cimpul politicii, al teoriei postcoloniale si al educatiei (D11, 2002), precum si dezbaterile referitoare la puterea lor de a defini deplasarea (dX, 1997) si la tentativa de revenire la vechiul canon (d12, 2007).
Marius Babias Sursă: Idea