„Să scriu poezie a fost mereu ceva profund instinctual pentru mine, ceva ce fac atunci când am chef, adesea foarte pe fugă, noaptea sau pe drum. Ciorne. Editorul meu interior are nevoie de multe divagații pentru a lua o pauză. În ultimii 20 de ani, ca jurnalist și editor, am devenit un deadline uman, sărind de la un proiect la următorul. Poezia a fost o cale de a mă deconecta, o întoarcere la o paradigmă mai profundă de gândire care nu îmi transpune mintea într-o activitate, ci într-un spațiu. Am simțit mereu că subconștientul cartografiază lucrurile într-un fel mult mai interesant decât rațiunea, decât trezia, și această carte este încercarea mea de a mă lăsa ghidat de acest principiu, de a vedea ce trăiește – pentru mine – în posibilitatea unui poem. (John Freeman)