În  Glonțul de zahăr , scriitorul Corneliu Cara, alter ego-ul lui Haralamb Zincă, experimentează cu o formă literară specială, romanul-anchetă. Pe lângă înșiruirea detașată, rece, a faptelor, autorul acestui tip de narațiune își propune să sondeze mai adânc în mințile personajelor implicate într-un dosar de spionaj complicat, pentru a le observa gândurile și reacțiile.   Un fotoreporter intră în atenția unei grupări de spionaj străine care e interesată de informații și fotografii privind tehnica militară românească și anumite manevre efectuate de armată. Pentru a pune mâna pe materialul documentar, gruparea exploatează gelozia fotoreporterului, soția lui fiind atrasă într-un vârtej de jocuri erotice. Femeia e filmată, fotografiată și șantajată. Spionii ar fi reușit să transmită informații în străinătate pentru o bună perioadă de timp, dacă n-ar fi intrat pe fir cei trei investigatori de top, colonelul Panait și maiorii Lucian și Frunză, care reușesc să rezolve în timp util complicatul  puzzle  informațional.