În sistemul juridic românesc, Curtea Constituțională este „garantul supremației Constitutiei sau, cum adesea se spune în spațiul public, este „ultimul bastion al statului de drept. Un bastion tot mai încercat, după cum o arată statisticile privind numărul crescut al deciziilor pronunțate în ultimii ani.

Dintre toate soluțiile de respingere a sesizărilor, un procent însemnat îl constituie cele de respingere pe considerente de inadmisibilitate, ceea ce a reprezentat pentru autori un motiv suficient de important pentru realizarea acestui ghid, conceput ca un instrument de orientare, cu precădere pentru practicienii dreptului, în vederea formulării sesizărilor adresate Curții Constituționale.

Bazându-se pe argumente extrase din jurisprudența Curții, precum și pe experiențele acumulate în activitatea de înfăptuire a justiției constituționale, autorii au structurat cauzele de inadmisibilitate pe două coordonate principale – legalitatea sesizării și competență Curții –, identificând apoi toate temeiurile legale care împiedică declanșarea sau extinderea procedurii de control al constituționalității legilor, respectiv examinarea pe fond a cererilor, indiferent de atribuția la care ele se referă.

Al doilea argument care stă la baza acestui demers are în vedere și degrevarea activității Curții Constituționale. După cum se știe, în sistemul românesc nu există un filtru prealabil de verificare a admisibilității și orice sesizare a instanței de contencios constituțional declanșează întreagă procedura (complicată și cronofaga) care precede examinarea de către Plen, respectiv înregistrarea dosarului, solicitarea punctelor de vedere de la autoritățile prevăzute de lege, acordarea termenului de judecată, citarea și dezbaterea în ședința publică (în cazul atribuțiilor pentru care legea prevede judecarea cu citarea părților), chiar și atunci când inadmisibilitatea este evidență.

Or, autorii au alcătuit acest ghid de admisibilitate și cu speranța că o mai bună cunoaștere și aplicarea corectă de către avocați, instanțe de judecată și de către toți subiecții de drept a normelor constituționale și legale de referință, astfel cum se reflectă și în deciziile Curții, vor conduce în timp la reducerea numărului de sesizări, slujind, în cele din urmă, calității și bunei administrări a justiției constituționale.