„Concentrat şi lapidar, volumul are adecvare la obiect, şi asta nu doar în virtutea culturii teologice pe care o posedă Dan Ciachir, dar mai ales graţie empatiei care îl leagă de Nae Ionescu. Pentru a câta oară se confirmă regula pertinenţei în materie de cometarii: un autor îşi alege postum interpreţii în virtutea unei afinităţi şi sub înrâurirea unei asemănări de natură, ceea ce înseamnă că nu te poţi apropia de Nae Ionescu decât dacă îi semeni, drama cea mare fiind a exegeţilor fără predilecţie pentru spiritul său şi care se apleacă asupra cursurilor pentru a le ciopârţi analitic. Urmarea e un şantierpostiş plin de ranchiuni, ruine şi amuzante aberaţii.

Sorin Lavric (România Literară, nr. 36/2010)