Peter Muller continuă cu noi convorbirea inițiată în cartea  Șarpele și crucea ,   dar printr-un nou filtru, cel al schimbărilor inerente survenite prin trecerea timpului asupra ființei și conștiinței sale. La mulți ani după experiența morții trăită, depășită și integrată, avem șansa să ne întâlnim / reîntâlnim cu percepțiile sale vii, inițiatice, despre Timp,   Dumnezeu, Om, EU, Maeștri, Cunoaștere, Începutul și Sfârșitul lumii, Eternitatea.
În ceea ce mă privește, reîncarnarea este un fapt trăit prin proprie experiență, la fel ca și "viața de dincolo". Nu vreau să conving pe nimeni: precum m-am convins eu, la fel se vor convinge și altii.  
„ Nu ceea ce rezistă timpului este durabil, ci tot ce se schimbă în mod înţelept împreună cu el. Cea mai durabilă formaţiune a lumii materiale este piatra. Nu pentru că rămâne neschimbată. La nivelul atomilor, piatra se schimbă ca orice altă materie, dar schimbarea trece neobservată pentru că nu poate fi sesizată cu ochiul liber. Ai crede că nici o schimbare interioară nu pune stăpânire pe ea: îşi păstrează timp îndelungat forma şi consistenţa. Iarba, păpădia, ciuperca se formează aproape văzând cu ochii, căci forţa transformării lor este minoră. Decurge rapid şi se epuizează. Schimbarea interioară a stâncii nu poate fi sesizată, căci ochii tăi nu pot pătrunde până la dimensiunea atomilor, vezi doar suprafaţa care este, în aparenţă, aceeaşi. Stânca stă sub semnul Durabilităţii.
( Péter Müller )