Dacă Origen (185‒254) rămâne scriitorul bisericesc asociat cu nefericita anatemă din secolul al VI-lea d. Hr. , trebuie spus și că el este unul dintre principalii deschizători de drumuri pentru multe dintre lucrările patristice de mai târziu. Altminteri, Filocalia nu a fost niciodată compusă de Origen în forma sa prezentă. Această lucrare este o culegere alcătuită de Sfinții Vasile cel Mare († 379) și Grigorie de Nazianz († 390) cu cele mai frumoase pagini extrase din varii opere origeniste.   Cartea de față reprezintă un îndreptar pentru patristica timpurie legat de citirea și înțelegerea corectă a Sfintei Scripturi în perspectiva alegorică, atunci când mintea cititorului creștin nu poate să priceapă formulările și relatările literale ale unor fragmente din Scriptură, fragmente care pot să trezească la un moment dat ambiguități serioase.   Totodată, Filocalia lui Origen constituie și o scriere apologetică prețioasă care și-a făcut apariția în cel mai potrivit moment în contextul unei istorii tumultuoase a creștinismului din secolele II‒III d. Hr. În acea vreme, calomniile la adresa Bisericii din partea oratorilor și filosofilor politeiști din Imperiul Roman se înmulțiseră vertiginos. Origen, care a fost în tinerețe împiedicat de propria mamă să devină martir ca și tatăl său (în anul 203), își va canaliza toate eforturile intelectuale cu o râvnă mucenicească spre apărarea credinței creștine pentru care el a fost oricând pregătit să își sacrifice viața.