Povestirea și nuvela lui Ion Agârbiceanu includ paginile de cea mai densă proză din întreaga sa operă. Preocupat a da aici contur universului spiritual al satului ardelenesc de dinainte și de după primul război mondial, când frământările și convulsiile deșteptării acestuia la conștiința plenarei sale emancipări generează puternice drame morale, scriitorul se fixează în devenirea prozei românești ca unul dintre cei mai interesanți deschizători de drum, facilitând alături de loan Slavici consolidarea unei autentice și viguroase linii tradiționale.
Exemplare prin simplitate și profunzime, nuvelistică și povestirile lui Ion Agârbiceanu se conturează, mereu mai mult, ca un moment de auto-determinare, de fixare pe coordonate proprii a epicii noastre moderne. (CONSTANTIN CUBLEȘAN)