„Textele cuprinse în prezenta antologie au fost scrise în anii cenușii, reci, marcați de penurie și teamă difuză, care au definit ceaușismul terminal. Tinerețea mă făcea să subevaluez riscurile (tocmai pentru că, de pildă, nu știam, pe atunci, că Securitatea mă urmărea deja prin intermediul unei rețele de triști delatori). Eram un european care frecventează, prin studiile patristice, însăși genunea ideatică a culturii noastre continentale (cu tot cu destinul ei global). Trăiam certitudinea că inteligența și libertatea nu pot fi distruse de aparatul represiv și de supraveghere generalizată, care transformase pe atunci toată societatea românească într-o vastă metaforă penitenciară...

Vouă, cititorilor acestei cărți, vă cer două lucruri: să fiți îngăduitori cu stângaciile prețioase ale debutantului și să pricepeți lecția de fond a parabolei pe care v-o supun atenției lăuntrice — nimeni, din ordinea mundană, nu poate opri exercițiul triumfal și modest al spiritului liber. Poate că tirania va reveni, cândva, sub alte forme. Însă ea nu va putea copleși niciodată duhul genial al Evangheliei, care ne vestește, până la capătul istoriei, lumina hristică și armonia coerentă a creației restaurate prin Duhul Sfânt. (Teodor Baconschi)