Când secolul al XIX-lea face loc celui de-al XX-lea și invențiile științifice aduc noi modalități de a călători și de a vedea lumea, familia ministrului american Hiram B. Otis decide să se mute în casa sa de la țară recent cumpărată: conacul Canterville din Anglia. Reședința în care urmează să locuiască ministrul împreună cu soția și cei patru copii ai săi este însă bântuită. Fostul proprietar îl avertizează pe domnul Otis că fantoma lui Sir Simon de Canterville, care și-a ucis soția, pe Eleonor, cu secole în urmă, bântuie conacul. Rapid, familia face cunoștință cu bătrânul locatar, care, departe de a-i speria, îi deranjează doar pe adulți cu zgomotul de lanțuri și de cătușe târâte pe podea. Urmează adevărate negocieri între Otis și fantomă, căreia îi oferă o sticluță de ulei pentru a-și unge lanțurile, compensând astfel insultele gemenilor familiei care-i întind amuzați diverse capcane: alunecă, de pildă, pe podeaua unsă cu unt sau primește o pernă în cap. Fostul ucigaș se izolează și se simte umilit. Salvarea vine însă de la Virginia, fiica ministrului. Emoționată de suferința fantomei, aceasta se roagă pentru sufletul lui Sir Simon și plânge pentru păcatele lui, ca să-l îmblânzească pe Îngerul Morții. În final, fantoma își găsește liniștea în iarba înaltă a Grădinii Morții.   Remarcându-se printr-o tușă serioasă de umor și de ingeniozitate, această poveste clasică este una dintre cele mai frumoase povești ale lui Oscar Wilde, fiind publicată pentru prima dată, împreună cu alte trei povestiri, „Crima lui Lord Arthur Savile, „Sfinxul fără secret și „Milionarul model, în 1891.