De la primul pas făcut în această lume, purtăm cu noi, fără să ştim, un „sac" de poveri ale familiei: drame nespuse, doliuri neîncheiate, poveşti ruşinoase. Motivând că „este spre binele nostru" să nu ne vorbească despre secretele de familie, părinţii şi bunicii ne condamnă, inconştient, la a repeta ciclul de traume suferite de strămoşi. În acest ghid practic de psihogenealogie, suntem ajutaţi să punem ordine în „şantierul" moştenit de la generaţiile anterioare, să ne asumăm familia, cu bune şi rele, şi să detensionăm (prin iertare, nu prin uitare) conflictele care ne bântuie de generaţii. Cartea clarifică principalele noţiuni de psihogenealogie şi oferă instrumentele necesare („atomul social", „gensociograma") pentru împăcarea cu sine, dar şi cu strămoşii.