În aprilie 1944, Rudolf Vrba, un adolescent de 19 ani, și camaradul său Fred Wetzler au fost printre primii evrei care au reușit să evadeze din lagărul de la Auschwitz. Strecurându-se pe sub gardurile de sârmă electrificate și printre șirurile de turnuri de pază, ferindu-se de miile de SS-iști și de câinii lor, au străbătut mlaștini și păduri, au traversat munți și râuri și au izbutit să ajungă în libertate. Misiunea lui Vrba, asumată de el însuși, era să înștiințeze lumea despre adevărata față a Auschwitzului.
La Auschwitz, Vrba a fost martor direct al fiecăreia dintre etapele cumplite ale morții industrializate. Cu cât vedea mai multe, cu atât îi sporea dorința să-i informeze pe evreii din Europa despre soarta ce îi așteaptă, o soartă pe care nemții reușiseră s-o tăinuiască. A memorat fiecare detaliu, riscând totul pentru a culege date cât mai complete despre Soluția Finală. După evadare, Rudolf și Fred au redactat un prețios raport de 32 de pagini care a ajuns în cele din urmă la Roosevelt, la Churchill și la papă, salvând astfel de la moarte 200.000 de evrei.
Povestea extraordinară a vieții lui Rudolf Vrba este cea a diferenței dintre cunoaștere și ignoranță, dintre adevăr și minciună, care adesea poate să însemne și diferența dintre viață și moarte. E o poveste din trecut, dar care își află ecou și astăzi, sugerându-ne cât de multe se pot face pentru supraviețuire în loc ca omenirea să-și contemple posibilitatea propriei distrugeri.