„În prima ei formă, această carte se chema  Un muzeu în labirint . Revăzând-o, i-am schimbat şi titlul, permiţându-mi să dau ironiei lui Pascal, le moi est haïssable, un înţeles melancolic. Ce înseamnă normal în artă? Faţă de normal, soarele lui Van Gogh este prea mare şi prea galben; umbrele lui Caravaggio sunt prea brutale; muşchii statuilor lui Michelangelo, prea viguroşi; bătăliile lui Delacroix, prea somptuoase; Rafael e prea pur; Rubens, prea opulent; Velázquez, prea calm; Goya, prea crud. Şi unde merg femeile dansând, ca la Botticelli? Unde sunt caii albaştri ca la Gauguin? Courbet exclama zeflemitor: Dacă vreţi să vă pictez îngeri, arătaţi-mi-i!. Fraza nu era totuşi decât o bravadă a maestrului din Ornans. El însuşi ştia, desigur, că pictura Renaşterii e plină de îngeri pe care nimeni nu i-a văzut şi de paradise în care nimeni n-a locuit. Pictorii au închis uneori ochii pentru a vedea mai bine... - Octavian Paler