"Romanul Eugénie Grandet este, alături de Gobseck , Moș Goriot , Mărirea și decăderea lui César Birotteau  și Verișoara Bette, una dintre capodoperele balzaciene.  Critica literară și succesul durabil al acestui roman în rândul cititorilor, l-au așezat printre cele mai de seamă creații ale realismului francez, deoarece reflectă caracteristicile epocii, goana dupa profituri, dorința aprigă de îmbogățire, care fac din societate un soi de junglă, unde răzbesc ființele cele mai feroce și mai lipsite de scrupule.  În mediul burghez de provincie pe care îl zugrăvește acest roman, ca și în elegantele saloane pariziene descrise în alte romane, domnește puterea banului. Așadar, Eugénie Grandet reflectă nu numai o dramă morală individuală, ci o întreagă societate, al cărei idol suprem este banul. Domnia banului - prin avariția tatălui său, apoi prin trădarea lui Charles - este cea care o zdrobește pe Eugénie, condamnând-o la o viață aproape monahală, searbădă, lipsită de orice bucurie sau speranță.  Pe lângă istorisirea destinului nefericit al acesteia, cititorul remarcă, prin informațiile precise asupra epocii, fidelitatea absolută a lui Balzac față de realitate; în plus, felul în care marele scriitor judecă și infierează această societate avidă și mercantilă, are cu atât mai multă forță expresivă cu cât el evită tonul indignat, stilul oratoric, rămânând un narator cumpătat și în aparență obiectiv. " -  Liliana Anghel