Amama a fost frumoasă fizic, o frumuseţe care era manifestarea frumuseţii sale interioare, a frumuseţii spirituale şi a profundei ei demnităţi. Ochii ei aveau o culoare specială, dificil de descris, poate albastru-deschis, poate mai degrabă acvamarin sau verde primăvăratic.  Oamenii frumoşi pot fi intimidanţi sau dificil de apropiat, dar nu şi ea. Unul dintre multele lucruri pe care Amama mi le-a spus a fost să nu îmi fie frică să-mi arăt afecţiunea sau să-mi pese de anumite lucruri.  Ea ştia cum să-şi apropie oamenii şi să le arate afecţiune într-un mod graţios şi sincer, indiferent de cine erau acei oameni, ori de culoarea lor.  Principesa Margareta a României