„Sărbătoarea Bunei Vestiri este sărbătoarea smereniei. Această sărbătoare totdeauna cade în Postul Mare - vreme de pocăinţă şi de smerenie pentru toată suflarea creştinească. dar sărbătoarea ne pune înaine negrăita şi adânca smerenie dumnezeiască...
Nu era alt leac pentru tămăduirea boalei celei din mândrie decât smerenia şi nici o putere omenească nu era în stare să izbească neamul omenesc din acea cumplită cădere. De aceea, la plinirea vremii, însuşi Fiul lui Dumnezeu se smereşte, ia chip de rob, ca pe cei robiţi să-i îndumnezeiască. Şi pentru că prin femeie - strămoaşa Eva - venise căderea, se cuvenea ca tot pe această cale, prin femeie, să fie plătită datoria. Şi aşa, smerindu-Se, Domnul a ales din toate neamurile o fecioară smerită dintr-un smerit orăşel, Nazaretul Iudeii, pe Fecioara Maria.

Părintele Petroniu Tănase