„ Fraților și surorilor, care, fiind inspirați de Dumnezeu, ați ales să deschideți această carte spre a parcurge aceste pagini, vă rugăm să reflectați asupra râurilor de lacrimi ce s-au scurs din inima umană. Alegeți să evocați numeroasele experiențe amare pe care vi le-au adus zilele și nopțile superficiale, trecătoare ale vieții. Este cu putință ca și voi să fi iubit, să fi suferit mult, iar măcar uneori ați simțit cum vânturile reci ale necazurilor de tot felul v-au înfrigurat inima. Alteori sufletul vostru bineinteționat și sensibil a putut fi rănit fie de calomnii, fie de unele decepții. În anumite situații, deloc întâmplătoare, ați privit la rândul vostru cerul și v-ați înrtebat în tăcere unde s-ar afla adevărul dumnezeiesc, invocând apoi compasiunea lui Dumnezeu în unele situații, printr-o rugăciune fierbinte, disperată. Cunoscând însă că de fapt nicio suferință nu este niciodară întâmplătoare, ci servește țelului glorios al mânuirii sufletului, că îndemnăm să citiți cu multă atenție această povestire și apoi să chibziuți îndelung asupra ei.