„Dumbrava minunată este descrierea peripețiilor prin care a trecut o fetiță Lizuca și câinele ei Patrocle pe parcursul drumului pe care l-au străbătut de la casa fetiței până la casa bunicilor fetiței.   După moartea mamei Lizucăi , tatăl acesteia, domnul Vasilian, s-a recăsătorit cu o doamnă pe care o chema Maria Papazoglu și care nu o agrea deloc pe fetiță. Lizuca fusese crescută de bunicii ei din partea mamei, însa după căsătorie tatăl său a luat-o acasă și nu i-a mai dat voie să-și vadă bunicii, deoarece mama vitregă spunea că a fost prost crescută de bunici și nu a primit o educație corespunzatoare cu poziția lor socială.   Într-o zi în timp ce tatăl fetiței era plecat la București, mama vitregă a primit vizita a două doamne și mai târziu a unui domn locotenent Micus. Lizuca în timpul acestor vizite a intrat în salon și și-a băgat degetul în chiseaua cu dulceață. A fost certata de mama vitregă și apoi bătuta foarte rău de servitoare pentru acest gest.   Pentru că nu era prima oară când mânca bătaie,  ci acest lucru se întâmpla în fiecare zi, Lizuca a considerat că este deajuns tot ce a pătimit de la moartea mamei ei și a rugat câinele să o însoțească la bunicii ei. S-au furișat din casă și au plecat în marea aventură care consta în traversarea dumbravei Buciumenei. Fetița știa din poveștile pe care i le spunea bunica că trebuie să lași un semn pe unde treci, așa că și-a umplut buzunarul cu cenușa pe care a lasat-o să curgă până s-a terminat. De aici înainte tot ce se întâmplă în povestire pare ireal deoarece, ca într-o poveste, florile vorbesc, animalele vorbesc și tot ce se întâmplă în dumbravă pare a fi dintr-o poveste.