Cu  Drumul spre Wigan Pier , un volum-reportaj apărut în 1937, Orwell îşi cucereşte notorietatea ca scriitor, dovedindu-şi extraordinarele calităţi de observator al realităţii contemporane. Aici, îşi relatează experienţele din timpul şederii în sumbrele zone industriale din Yorkshire şi Lancashire, în nordul Angliei, unde mineritul reprezenta principala sursă de venit – şi, adesea, de supravieţuire – pentru majoritatea oamenilor din clasa muncitoare. Implicat fără a-şi pierde obiectivitatea, Orwell oferă un set de imagini şi poveşti impresionante despre viaţa minerilor, a şomerilor şi a oamenilor rămaşi pe drumuri într-o lume întunecată şi o epocă aspră, între Marea Criză interbelică şi al Doilea Război Mondial. Sensibil la soarta săracilor Angliei, autorul, în ciuda orientării politice de stînga, nu îşi pierde bunul-simţ şi face o pledoarie pentru socialism, deşi, concomitent, ridiculizează socialiştii de budoar ai epocii.   Drumul spre Wigan Pier , carte care a impresionat la vremea ei publicul britanic, rămîne o lectură fascinantă, căci dilemele ei sînt şi cele ale lumii contemporane.