„Copiii au stat o vreme în semicerc în jurul locului unde obișnuia să se oprească sania și ne-au urmărit în tăcere. Apoi, tot fără să zică nimic, o fetiță un pic mai înaltă decât mine s-a apropiat și s-a înhămat la sanie alături de mine. Sora mea a rămas printre cei de jos, iar eu cu fetița am tras sania împreună.   Ajunși în vârf, i-am arătat cum să se așeze și unde să-și țină picioarele și am pornit la vale. Când sania s-a oprit la poalele dealului, eu   m-am amestecat printre cei care ne priveau, iar fetiței i s-a alăturat un băiat. Au urcat împreună sania, iar în vârf, fetița l-a învățat   și pe el ce știa de la mine, iar eu știam de la mama mea. Au coborât și ei, și-n locul fetiței i s-a   alăturat băiatului o altă fetiță și tot așa,   am făcut cu schimbul câte doi, până i-a venit rândul fiecăruia dintre noi, o dată, de două ori, de zece ori, până s-a întunecat și a   trebuit   să mergem acasă.   (Oana Uiorean)