„Nu era clipă în care să nu se gândească la George. Îl știa singur și sfâșiat de temeri și de conflicte. Căci, pentru ea, care stătuse atâta vreme ca și paralizată la Worsted Skeynes, fară să cunoască faptele, amploarea zbuciumului din sufletul fiului ei părea uriașă. Instinctul ei de mamă nu se înșela în ce privește forța pasiunii lui.
Așteptă rezultatul cu simțăminte bizare și contradictorii. Se gândea: este o nebunie, trebuie neapărat să promită... E prea îngrozitor! Apoi își spunea iar: Dar cum vă putea, Dacă o iubește atât de mult ? Este imposibil. Vai, ce îngrozitor! La fel și pentru ea...