Cartea este centrată pe relaţiile dintre emoţie şi decizie, în particular pe analiza impactului strategiilor de autoreglare emoţională asupra performanţelor decizionale.
Printre contribuţiile ştiinţifice remarcabile pe care autoarea le aduce la progresul cercetării în domeniul psihologiei economice, le menţionăm pe cele mai notabile:
- argumentarea rolului de mediere/moderare a strategiilor de autoreglare emoţională în relaţia emoţie-decizie şi descrierea mecanismelor neuronale comune care fundamentează acest rol;
- adaptarea, pe un lot din populaţia românească, a două instrumente de evaluare a strategiilor de autoreglare (ERQ şi CERQ) şi a chestionarelor de căutare a riscului – DOSPERT;
- dezvoltarea variantelor computerizate ale sarcinilor decizionale folosite în studiile experimentale anterioare;
- demonstrarea, pentru prima oară în literatura de specialitate, a faptului că, în cazul emoţiilor negative, strategia de reevaluare intensifică tendinţa de căutare a riscului, prin reducerea experienţei emoţionale negative. Pentru aceleaşi emoţii negative, supresia se dovedeşte ineficientă, nu reduce distresul afectiv şi, ca atare, nu influenţează atitudinea faţă de risc;
- demonstrarea experimentală a faptului că, în cazul emoţiilor pozitive, supresia şi reevaluarea au acelaşi efect, anulând impactul emoţiilor pozitive asupra căutării riscului. Ca atare, nu costurile strategiilor autoreglării (supresia costă mai mult decât reevaluarea), ci efectele lor influenţează decizia în situaţii de risc;
- demonstrarea experimentală a faptului că susceptibilitatea la framing este influenţată de strategiile reglatorii utilizate şi a faptului că impactul acestor strategii e domeniu-specific (de exemplu, pe domeniul sănătăţii, ruminarea creşte căutarea riscului, pe când, pe domeniul financiar, punerea în perspectivă, planificarea şi reevaluarea pozitivă reduc căutarea riscului);
- evidenţierea rolului moderator al anxietăţii ca stare în relaţia reevaluare-decizie.