Dacă   ai   ținut   Dumnezeiasca  Evanghelie  în   mână ,   ca  preot,   la  un moment  dat   simți  o oarecare dorire, o nostalgie  să  o iei  din  nou  în   mâini ,   aștepți   să   ieși  din nou cu  Sfânta  Evanghelie,   înălțată  spre popor sau  să   îți  sprijini fruntea pe  ea .   La  fel se  întâmplă  cu  Sfânta  Cruce.   Simți  nevoia  să  o atingi,   să  o  săruți  cu  simțământul   că   primeș ți  ceva,   că  ți se  împărtășește   prin   ea  ceva  sfințitor , dumnezeiesc,   dătător  de putere,   dătător  de bine.   Toate  acestea   demonstrează  cu  prisosință   că  dinspre Dumnezeu  vine  o putere  care  este dincolo de lucrurile sfinte, dincolo de lumesc, dincolo de omenesc, dincolo de ceea ce se perimează  ușor , ne blazează sau ne  plictisește .   - DIALOG DESPRE CRUCE (Crucea  ca   pildă  de urmat,   ca   lecție ; Crucea  fiecăruia ; Crucea preotului; Crucea neamului;  Măsura  cinstirii sau a necinstirii Crucii; etc. ) - EVANGHELIA CRUCII (Crucea  ca   soluție ,   ca  sens; Ciocnirea  între   perspectiva   Dumnezeiască   și   cea   omenească ; etc. ) - BUCURIA CRUCII (Bucuria Crucii Domnului; Crucea omului;  Existența   ca  ardere de  sine ; etc. ) -  CUVÂNTUL  CRUCII ( Ispita   coborârii  de pe Cruce;  Lepădarea  de  sine ; Suprizele  judecății  lui Dumnezeu; etc. ) - VESTEA  CEA   BUNĂ  A  RĂSTIGNIRII  (Erminia Crucii  la   Părinții  Niptici;  Îl   răstignim  pe Hristos  în  noi; etc. )