„ Opera nu este o înșiruire de răspunsuri, ci o înșiruire de întrebări, ea nu oferă explicații, ci cereri de explicații, de lămuriri. Poetul, pentru a folosi acest cuvânt denigrat, e cel care știe să vadă problemele, cel care vede problema acolo unde ceilalți nu văd nicio problemă, e cel care știe să scoată în evidență o problemă sau mai multe probleme, ori să le pună în evidență, e cel care știe să le redea evidența. Opera este întocmai o înșiruire de întrebări. De vreme ce opera este o construcție, poate fi considerată o structură de întrebări. Dacă totul s-ar putea explica, atunci nu ar exista niciun discurs. Orice operă trebuie să fie o punere în discuție. Adică o punere în scenă. La urma urmei, nu există răspuns. În orice caz, nu există niciun răspuns definitiv. Așadar, nu răspunsul clarifică, ci întrebarea.   „ Mă văd în pozele mele de când eram copil, cu ochii rotunzi, uimiți că există. Nu m-am schimbat. Uimirea inițială mi-a rămas.   În  Descoperiri , pentru prima oară tradusă în limba română, Eugène Ionesco ne arată desenele lui, impregnate de o notă naivă, ne vorbește despre perioada lui de formare, ne invită în universul lui intim, ne prezintă amintiri tulburătoare, care l-au însoțit toată viața.   Scrisul lui de mână, forme, texturi și culori – toate acestea creează un adevărat carusel de emoții.   Pentru Ionesco, a scrie înseamnă a căuta, a căuta...