Amețea la gândul adevăratei populații a universului, la infinitudinea tridimensională a dimensiunilor sale și la eonii neconsemnați în nicio cronică a trecutului lor.   Un fizician megaloman și complicele său îl răpesc pe profesorul Ransom și-l transportă cu o navă spațială pe planeta Malacandra. Cei doi intenționează jefuirea planetei și oferirea unui sacrificiu uman, iar Ransom pare să se potrivească perfect scopului lor. Însă, odată ajuns la destinație, profesorul scapă de răpitori și întâlnește trei specii de făpturi inteligente. Ransom descoperă că Pământul este cunoscut ca „planeta tăcută, a cărei poveste tragică este cunoscută în tot universul.   Acum, cu o certitudine ce nu-l mai părăsi, văzu planetele ca simple goluri în cerul viu, pustiuri de materie și aer excluse, formate nu prin adăugare la strălucirea din jur, ci prin scăderea din ea. Și totuși, se gândi, strălucirea se termină dincolo de sistemul solar. Acela este oare adevăratul vid, adevărata moarte?