În vara anului 1348, când ciuma le devastează orașul, zece tineri florentini se refugiază la țară. Ei se distrează spunând fiecare o poveste pe zi, în cele zece zile cât rămân acolo – o sută de povești de dragoste, de aventuri și pline de răsturnări surprinzătoare de situație. Boccaccio este mai puțin preocupat de conceptele abstracte ale moralității sau religiei și mai mult de valorile pământești, iar poveștile din  Decameronul  abundă în personaje interesante, de la sclipitoarea Peronella care își ascunde amantul într-un butoi până la ser Ciappelletto, care, în ciuda defrânării sale, ajunge sfânt. Rezultatul este una dintre cele mai imaginative cărți ale Italiei medievale, o capodoperă hilară, obscenă și ireverențioasă a literaturii europene.