„Şi actele cădeau mereu de pe masă, foile zburau în aer, un fel de furtună de foi se stârnise în cameră şi prin furtuna aia albă, ca o ninsoare, mami îl vedea pe tati şi tati o vedea pe mami şi foile nu mai erau foi, erau porumbei albi care zburau spre cer, erau confetti de sărbătoare, erau baloane de petrecere, iar ei nu divorţau, ci se căsătoreau din nou, stăteau pe treptele unei biserici şi zâmbeau fericiţi, ţinându-se de mână, şi mami era cea mai frumoasă mireasă, şi tati era cel mai frumos mire, şi toată lumea aplauda, şi foile şi porumbeii şi baloanele s-au oprit o clipă din zbor şi-au rămas toate suspendate atunci când mami şi tati s-au sărutat aşa cum se sărută prinţesele din desene animate cu prinţii care le salvează, înainte să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţe, numai că în clipa aia s-a întâmplat ceva îngrozitor.