Internetul devine rețeaua vastă, fizică, fără de care o mare parte a culturii digitale moderne n-ar exista. El a fost conceput nu atât ca tehnologie, ci ca infrastructură: o masă de echipamente (hardwa­re) și programe (software) interconectate printr-o mulțime de mijloace specializate: de la cabluri de mare adâncime și fire telefonice pentru computere desktop și telefoane mobile până la sateliții de comunicație. În felul acesta, se conectează într-o proporție din ce în ce mare sistemele de calcul din întreaga lume.
Prin intermediul Internetului operează mai multe servicii digitale ‒ inclusiv, probabil cel mai faimos, world wide web (www) ‒, dar Internetul în sine precede toate acestea.
Istoria Internetului datează din epoca Războiului Rece și a rețelelor de comunicații dezvoltate, cu prioritate de America, în urma lansării de către Rusia a primului sputnic prin satelit ‒ primul obiect făcut de om ajuns vreodată pe orbita Pământului ‒ în octombrie 1957.
Șocat de realizarea rivalului său, America a alocat resurse mari în dezvoltarea de noi tehnologii de comunicație. Scopul a fost acela de a dezvolta, cu precădere, rețele de comunicații capabile să funcționeze chiar și în cazul în care un dezastru atomic ar distruge o mare parte a rețelei în sine.