„ELLEN MEIKSINS WOOD:  De la cetățeni la seniori. O istorie socială a gândirii politice occidentale din Antichitate până în Evul Mediu târziu e primul volum al unei ample istorii sociale a ideilor politice, care ar fi trebuit să înceapă cu Antichitatea și să ajungă până la contemporaneitate. Cel de-al doilea, Libertate și proprietate: O istorie socială a gândirii politice occidentalede la Renaștere la Iluminism , e din păcate și ultimul, fiindcă Ellen Meiksins Wood a decedat în 2016, înainte să-și fi încheiat trilogia. Conceput inițial împreună cu primul ei soț, Neal Wood, cu care mai scrisese două cărți, dar între timp dispărut și el, acest proiect ambițios și original își găsește aici cea mai completă aplicare. Demersul lui Ellen Meiksins Wood constă practic într-o reîntemeiere a istoriei ideilor politice pe baza unui materialism istoric el însuși reînnoit, inspirat de istorici ca E. P. Thompson, Moses Finley, Perry Anderson sau Robert Brenner, însă niciodată până la ea transpus în domeniul istoriei ideilor. Prinsă între cei doi poli ai gândirii abstracte care sunt determinismul economist și idealismul, istoria gândirii politice – fie ea marxistă sau nu – ar fi rămas, de fapt, crede ea, prizoniera opoziției dintre bază și suprastructură, tocmai pentru că nu ar fi integrat niciodată aceste două dimensiuni într-o explicație coerentă a producției de idei. În acest sens, cartea e o replică și o completare a unuia dintre textele fondatoare ale Școlii de la Cambridge, Fundamentele gândirii politice moderne al lui Quentin Skinner, care a contribuit, după cum recunoște Meiksins Wood, la reînnoirea genului, grație programului său contextualist de lectură istoricizantă a textelor. (Veronica Lazăr)