„ De îndată ce am sosit în Quebec, am avut imediat sentimentul că îmi acordam o scurtă paranteză existențială, un fel de pauză ca să respir, o perioadă petrecută la adăpost de adevărata viață care mă aștepta în Franța, cu noianul ei de idei preconcepute, cu cărările trasate dinainte și a cărei mohorâtă ambianță avea să mă învăluie în mod inevitabil la întoarcere. (... ) Nu aveam niciun motiv întemeiat să rămân în Canada, căci țara mea de origine nu era amenințată nici de dictatură, nici de război și, în ciuda a ceea ce francezii înșiși cred și afirmă despre patria lor, ei bine, Franța nu e chiar o galeră. Autorul