„ E dis-de dimineață. Merg cu bicicleta la lucru și simt încă somnul pe gene (... ) Apăs pedalele de parcă aș alerga în urma tipului și de la o intersecție la alta mă cufund ca într-un vis în trecutul acestei străzi și în propriul meu trecut. Forfota obișnuită a străzii mă mână de la un semafor la altul și de la o stație la alta. (... ) Mi se pare că visez cu ochii deschiși, totul în jur e fluid, inefabil. Reclamele luminoase de pe ambele părți ale străzii mă readuc la realitate: sunt pe strada Venlo, la K ö ln, se luminează de ziuă și în curând voi fi la mine în cabinet. Tot atât de bine aș fi putut fi la Arad, la Ierusalim, sau poate la Viena ori la New York. Adesea am senzația că amintirile și viața mea de zi cu zi se înlănțuie într-un șir neîntrerupt, iar timpul se mișcă între ele ca un pendul.