„ Am lucrat din zori și până în noapte, cu răbdare și cu greu. Am scris o poveste cu subiect luat din propria mea experiență. Cartea de față nu face în fond decât să aștearnă în scris amintirile mele. -  Charles Dickens   Fiind el însuși unul dintre cei care au suferit din cauza insensibilității oamenilor, cu multe visuri ale copilăriei umbrite de împrejurări nefaste care i-au lăsat o rană ce cu greu s-a cicatrizat, Dickens a simțit nevoia de a înfățișa în cărțile sale universul atât de fermecător dar mereu amenințat al copilului. Punând copilul în centrul unor romane și arătând câte obstacole stau în calea dezvoltării sale armonioase, din cauza neînțelegerii de către societate a nevoilor și înclinațiilor specifice vârstei, scriitorul a dorit să-și ajute contemporanii în redobândirea căldurii sufletești, a afecțiunii pierdute în goana după bunăstarea materială.  
Succesul operei dickensiene a fost explicat uneori prin analiza pătrunzătoare și critica societății, prin bunătatea ce emana din operă, prin umorul și optimismul său. Bucuria cu care își construiește personajele, avertizarea permanentă asupra slăbiciunilor naturilor umane (egoism, superficialitate, orgoliu, lăcomie, cruzime, snobism, avariție) în conflict cu nevoia de dragoste și bunătate, precum și încrederea manifestată în posibilitățile omului au asigurat împreună cu valorile expresive primirea favorabilă de care s-a bucurat această operă în timp.