Romanul, cu un pronunjat caracter subiectiv,   Dan  conține elemente din biografia autorului.   În același timp, găsim în român elemente de viață socială, culturală și morală rezultate din observația directă asupra contemporaneității, unele prezentate anterior în scrieri de mai mici dimensiuni. Acestora li se adaugă influențe livrești, îndeosebi eminesciene. Intitulat inițial  O viață pierdută , romanul este axat pe tema destinului tragic al creatorului într-o societate ce nu-l înțelege și căreia nu i se poate adapta. El abordează totodată problema iubirii și a căsătoriei în condiții de diferențiere socială. Român psihologic și social,   Dan  se realizează mai ales sub primul aspect, redand istoria eșecului eroului principal în iubire, creație și, în general, în plan existențial, că proces sufletesc. Încercările de a reliefa anumite determinări sociale ale dramei personajului sunt fragile. Cât privește eventuală intenție de a crea o frescă a epocii, ea este subminată de subiectivismul autorului, care adopta tonul satiric al gazetarului, și, în general, de incapacitatea integrării organice a elementelor abstract-ideologice, culturale etc. , într-o imagine artistică coerentă.