O femeie  educată   și  angajată din punct de vedere social  își  vede  dintr - odată   viață   dată   peste  cap de  apariția  unei boli. Tragedia va  fi   însă   transformată   prin  alchimie de  către   protagonistă   într -un creuzet  existențial ,   în  care se unesc,   într -un  singur  flux,   deschiderea  spre lume,   prietenia , solidaritatea  și   credința .   Căzând   și  reînălțându-se,   înfruntând   și   împărtășind  furtunile care nu  sunt  numai ale  sale , va  învinge   răul   și  va primi  în  final o  răsplată  pe  măsură .  
 „ Să   te   alături   schimbării   și   să   susții   viața " -  acestea  au devenit  cuvintele  mele de ordine  după  treizeci de ani,   după  o  perioada  pe care eu o numesc acum „ parte " a  vieții ,   una  care  și -a  încheiat  cursul,   cerându -mi  să   mă  resetez  ca  un computer ce fusese smuls de  la  alimentarea cu curent electric. Revenind la  viață   după  diagnosticarea bolii,   placa  de  bază  nu mi-a  mai  transmis impulsurile corecte;  sau  poate  că  erau „corecte", dar  în  mod sigur pentru corpul meu erau ilizibile  și , mai presus de toate, inacceptabile pentru  mintea   mea  î n  acele momente de  cădere  emoțională,   în   iureșul   avalanșei  psihologice perfect coordonate cu  criza  pe  plan  fizic, remediile au fost:  muzica , ritmul  și  textele  deschise  din poezia cantautorului italian Zucchero:   Redă -mi soarele / pe care  îl  aveam  în   mine  //  Redă -mi soarele / deoarece  plouă   în  mine  și ,   în   ciuda  a  tot   și  a toate,   rămâne  bucuria, chiar  dacă  se  întâmpla   în  confuzia  și  delirul de a pierde puncte de  referință   esențiale  din acea „parte" de  viață  pe care o  trăisem   înainte . " - Carla Gagliardi