Locuitorii satului vorbesc încontinuu și, pentru că fiecare dintre ei vrea să-și facă auzită propria voce, toți strigă mai tare decât ceilalți. Încetul cu încetul deprinderea de a folosi cuvinte bune și blânde se pierde. Cei care suferă cel mai mult din cauza acestei situații sunt copiii, mereu în căutarea cuvintelor deja dispărute.   Întregul ținut pare să înghețe, cuvintele să dispară. În dimineața următoare nimeni nu are curajul să tulbure acea liniște perfectă, până când cuvinte ce păreau uitate sunt rostite încă o dată, într-un nou început strălucitor.