"Eu  sunt  Custodele  sună   ca  un gong la teatru  prima   frază  a  romanului . Doctorul Vineș nu este  important   atât   ca  personaj  în   sine ,   cât   ca  reprezentantul unei Lumi care a  dispărut   și  care nu  va   mai  fi  decât   în   poveștile  personajelor din fotografii, auzite doar de custode  în   nopțile  pustiite de  iarnă .

Provenit  dintr -o familie de  bogați  proprietari de  pământ  din  Fetești , face studii  după  1900 la Salpariere cu doctorul Charcot apoi,   întors   în   țară , la chemarea Regelui,   se   dedică  neurochirurgiei.   Din  imagini ne  privește  un personaj  sever , serios,   țeapăn , rigid la modul specifie pozelor din acea  epoca . Este al ături  de  soția   sa ,   Paulina ,   și  de Aglae ( Coca ) Vineș,   născută  lonescu,   fiica   adoptivă .

Vocile acestor oameni le auzim  în   roman . Destinele lor. Ei  vin  din trecut  în  prezentul etern  al   poveștii . Este un  roman  despre  înrădăcinare . Despre  rădăcinile  genetice  și  metafizice. Poate  că  memoria nici nu este  posibilă   în   afara  acestor  legături  de familie. Altfel, trezindu-ne din  fascinație   și   privind   nedumeriți  de jur  împrejurul  cotidianului nostru ne  vine  a spune, asemeni unuia  dintre  personaje: 'Aici nimic nu poate fi salvat!'" - Christian  Crăciun