La fel cum organismul uman este străbătut de vase sangvine prin care aleargă seva vieții, și imensul organism social se articulează pe o rețea țesută din ființe umane care stabilesc legături și schimburi. Prin această rețea gânditoare circulă fluidul vital fără de care nu am putea concepe ideea de întâlnire sau de relaționare cu semenii: comunicarea. A-i cunoaște principiile și a le folosi cu înțelepciune înseamnă a croi o cale prin vârtejul diferențelor dintre noi – o necesitate și o artă deopotrivă.   Jacques Salomé ne întredeschide o fereastră către arta de a comunica până la nivelurile profunde ale conștiinței, inspirându-se din provocările de zi cu zi ale vieții contemporane și amprentându-și discursul cu veșnica lui „stare poetică. Autorul ne arată că a fi noi înșine înseamnă adeseori să avem curajul de a ni-l asuma pe Celălalt din noi. Ca să putem merge mai departe, în armonie cu propriul sine și cu cei din jur.   „ Să comunicăm mai bine pentru a fi mai buni... Să fim mai buni pentru a trăi mai bine... Să trăim mai bine nu doar pentru a supravieţui... Pentru a obţine bucuria vieţii şi respectul faţă de sine. – Jacques Salomé