Una dintre cele mai pregnante temeri ale societatăţii contemporane este îmbătrânirea. Înaintarea în vărstă este privită din tot mai mult ca o problemă, ceva ce trebuie evitat activ în speranţa că, poate într-un viitor apropiat, medicina modernă îi va găsi un antidot.
Anne Karpf ne îndeamnă să schimbăm perspectiva. Studiind felul în care noţiunea noastră asupra îmbătrânirii este determinată istoric şi definită cultural, apelează la studii de caz pentru a sugera că procesul de îmbătrânire este un process activ de explorare şi dezvoltare emoţională. Astfel, dacă am privi înaintarea în vârstă ca pe o parte inevitabilă a condiţiei umane, am descoperi că marea provocare a îmbătrânirii este pur şi simplu provocarea de a trăi.