„Dragii mei, începem astăzi o poveste minunată! Când zic minunată, vreau să spun că seamănă cu minunile de care ne vorbește Sfânta Scriptură: nu înțelege ușor mintea noastră cum de s-a întâmplat așa ceva. Și acea poveste e Cum s-a născut poporul român? Ce neamuri au fost din vechime pe acest pământ care e azi al nostru, ce fel de oameni erau, cu ce se îndeletniceau. Cum au venit alte popoare, pe rând, cum s-au războit sau cum s-au amestecat unii cu alții și cum, în cele din urmă, după vreo mie de ani de mari mișcări și mari frământări, a ieșit un popor întreg de sute de mii, apoi de milioane de oameni vorbind toți aceeași limbă și având aceleași datini și obiceiuri.   O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i așa? Dar gândiți-vă: bunicul vostru s-a născut, poate, acum aproape o sută de ani. În orice caz, într-o sută de ani încăp trei generații: bunicul, tatăl și fiul, care în general apucă să se cunoască. Imaginați-vă deci, de zece ori aceste trei generații ale unei familii și iată-ne la strămoșii noştrii din anul 1000! Vedeți că o mie de ani nu-i așa de mult?